Functia manipulatoare a artei oratorice
Ce este manipularea? Este o actiune a unui individ prin intermediul careia el poate produce modificari asupra lucrurilor, actiunilor, sentimentelor, atitudinilor, credintelor altor indivizi fara acordul acestora din urma si de multe ori fara ca acestia sa stie acest lucru.
O situatie de manipulare trebuie sa indeplineasca cateva conditii:
- trebuie sa fie un act intentionat de influenta asupra altuia in afara regulilor de corectitudine rationala sau discursive;
- trebuie sa aiba ca rezultat o schimbare in starea existentiala a celuilalt;
- aceasta schimbare se obtine fara acordul liber si constient al interlocutorului care crede ca se afla pe calea adevarului dar in realitate el se afla in eroare;
- indiviizi nu sunt constienti ca mecanismele tehnicile care sunt utilizate pt a-i influenta sunt eronate, nu respecta principiul rationalitatii al discursivitatii.
Avand drept criteriu natura actiunii manipulatorii putem sa identificam doua forme ale ei: actiunea fizica si actiunea discursiva. Exista cel putin trei domenii asupra carora se poate exercita actiunea de manipulare: domeniul obiectelor, domeniul credintelor, domeniul actiunilor.
Este posibil sa inducem in eroare receptorul prin intermediul formei expresive a unui discurs ; Receptorul nu poate sa realizeze imediat ‘’decodajul’’ tuturor figurilor retorice care populeaza an anumit discurs, astfel sensurile sunt alterate semnificatiile sunt deformate si receptarea discursului este denaturata.
Discursul este o constructie a rationalitatii, el contine rationamente prin intermediul carora oratorul aduce in atentie argumente, dovezi, probe pentru a sustine sau respinge o teza un punct de vedere ;
O problema aici este corectitudinea acestor rationamente si trebuie indeplinite doua conditii:
- una a adecvarii materiale premisele
- si o conditie a adecvarii formale (schema de rationament trebuie sa fie corecta
Daca aceste doua conditii sunt indeplinite simultan atunci corectitudinea si conclusivitatea rationamentului sunt asigurate. Atunci cand in situatiile practicii discursive una din aceste exigente nu este respectata rationamentul are doar aparenta de corectitudine, astfel aceste erori, poarta numele de sofisme.
Preluat de pe Scribd
