Temperamentul

Constituind latura dinamico-energetica a personalitatii, temperamentul ne furnizeaza informatii cu privire la cat de iute sau lenta, mobila sau rigida, accelerata sau domoala, uniforma sau neuniforma este conduita individului; pe de alta parte exprima care este cantitatea de energie de care dispune un individ si, mai ales, modul in care este consumata aceasta.

Temperamentul se exprima cel mai pregnant in conduita si comportament, existand o serie de indicatori psihocomportamentali care ne pot ajuta sa identificam temperamentul:

• ritmul si viteza desfasurarii trairilor si starilor psihice;
• vivacitatea sau intensitatea vietii psihice;
• durabilitatea manifestarilor psihocomportamentale;
• intrarea, persistenta si iesirea din actiune;
• impresionalitatea si impulsivitatea;
• egalitatea sau inegalitatea manifestarilor psihice;
• capacitatea de adaptare la situatii noi;
• modul de folosire, de consumare a energiei disponibile.

Desii intre oameni exista diferente psihocomportamentale, implicit si temperamentele foarte diferite, nu este mai putin adevarat ca este posibila o grupare a  oamenilor in functie de trasaturile lor asemanatoare. Pe aceasta baza s-a ajuns la stabilirea unor tipuri de personalitati, a unor tipologii temperamentale:

• Tipologiile substantialiste propuse de Hipocrates si Galenus pornesc de la luarea in considerare a unor substante din organismul uman (sange, limfa, bila galbena si bila neagra) si propune urmatoarele tipuri temperamentale: sangvin, flegmatic, coleric, melancolic.

• Tipologiile constitutionale pornesc, in clasificarea lor, de la aspectul somatic, morfologic al individului, considerand ca o anumita constitutie predispune la un anumit comportament. Cea mai cunoscuta tipologie constitutionala a fost elaborata de psihiatrul german E. Kretschmer care a ajuns la stabilirea urmatoarelor tipuri constitutionale: picnic, leptosom sau astenic, atletic.

• Tipologiile psihologice utilizeaza, in calitate de criteriu de clasificare, fapte, fenomene de natura psihica. Cel care a fundamentat aceasta tipologie este C. G. Jung care arata ca personalitatea umana poate fi orientata spre exterior, acestia fiind extravertii, sau spre interior, intravertii. Persoanele la care aceste orientari nu sunt evidente, echilibrul fiind nota lor distinctiva, poarta denumirea de ambiverti.

  Daca extravertii sunt inclinati catre dinamismul vietii practice, catre circumstantele vietii externe, fiind mai sociabili, comunicativi, vioi, expresivi si usor adaptabili, introvertii se indeparteaza de obiecte pentru a se concentra asupra psihicului propriu, de unde tendinta de izolare si inchidere in sine.

• Tipologii psihofiziologice iau in considerare, in clasificarea temperamentala, criterii atat de ordin psihologic cat si fiziologic, incercand sa realizeze o sinteza intre subiect si obiect. I. P. Pavlov, studiind tipul de activitate nervoasa dupa proprietatiile de intensitate, echilibru si mobilitate a proceselor nervoase fundamentale, excitatia si inhibitia, a stabilit patru tipuri de ANS : puternic echilibrat mobil, puternic echilibrat inert, puternic neechilibrat excitabil si tipul slab.

Tipologiile psihologice au aparut ca urmare a raportarii omului la mediul sociocultural existential, la sistemul valorilor. Spranger, Vernon si Allport, pornind de la premiza ca valorile determina anumite tipuri umane deoarece omul are o atitudine fata de ele, au distins sase tipuri diferentiate : teoretic, economic, estetic, social, politic si religios.-tipologiile psihopatologice vizeaza, in principal, destructurarile manifestarilor temperamentale, Kahn descriind urmatoarele tipuri : nervosii, sensibilii, obsesivii, explozivii, hipertimicii, depresivii, instabilii, nestatornicii, impulsivii, fantasticii, bizarii, etc.

Prin el insusi temperamentul nu genereaza nici continuturi psihice, nici performanta, el reprezentand modul de a fi, de a se comporta al cuiva, tinand, mai ales, de stilul comportamental al omului. Cercetarile au evidentiat faptul ca temperamentul este nespecific sub raport valoric, pentru personalitate ; nu el este cel care acorda valoare omului, nu coreleaza semnificativ cu trasaturile, aptitudinile orientative, caracteriale ale acestuia. Pe unul si acelasi temperament pot fi formate caractere diverse iar acelasi caracter poate fi format pe temperamente diferite.

Temperamentul suporta toate influentele dezvoltarii celorlalte componente superioare ale personalitatii.

Preluat de pe Scribd